Tinerii ATOR Chintinici şi copiii din parohie au primit binecuvântare pentru acţiunile desfăşurate şi pentru cele care se doresc a fi realizate pe viitor.
căci dacă realitate nu e, nici virtualitatea nu poate să apară!
Experienţa consumată în editarea acestui blog devine exemplară pentru timpul prezent şi pentru exigenţele formării spirituale a tinerilor. Îi felicităm pe iniţiatori şi le urăm multă inspiraţie, dăruire şi cutezanţă.
Este evident faptul că o comunitate (şcolară, religioasă) se defineşte astăzi nu numai pe baza unor constante spaţio-temporale, a unor identificări destul de exacte din punct de vedere geografic sau cronologic. Dimpotrivă, comunitatea actuală, o dată cu delocalizarea şi desincronizarea aduse de noile tehnologii informaţionale, se recompune permanent, prin jocul interferenţelor şi cuplărilor de tot felul. O comunitate – spirituală şi nu numai - nu se mai defineşte doar pe considerente teritoriale. Ea devine din ce în ce mai largă, mai elastică, mai fluidă. Ceea ce rămâne constant este ataşamentul actorilor care o compun la un set de atitudini şi trăiri, filiaţia acestora în jurul unor repere, identitatea de interese şi recunoaşterea comună.
Din perspectivă creştină, comunitatea este chemată să ajungă la comuniune, adică la activarea in presentia a marelui mister al euharistiei, care nu se poate consuma decât prin prezenţa şi participarea efectivă, dimpreună a credincioşilor. Dar ceea ce prefaţează sau stă după acest mister se poate apropia şi prin intermediul mediilor digitale. Fenomenul esenţial este însoţit de o „retorică” ce îi dilată conturul şi îi sporeşte valoarea. Iar această discursivitate însoţitoare poate fi livrată şi prin intermediul suporturilor electronice. Nu mai vorbim de activităţile misionare, de informarea instrumentală, de desfăşurările social-caritabile, de implicaţiile cultural-educative ce vor fi potenţate şi astfel. Că lucrurile cunosc o atare evoluţie, avem deja multiple probe: disiparea experienţei didactice prin închegarea unei comunităţi virtuale a profesorilor de religie, apariţia şi răspândirea unei „cyber-culturi” de factură religioasă, structurarea unor reţele virtuale sau forumuri de discuţie pe probleme religioase, interconexiunile dintre credincioşi prin facilităţile poştei electronice. Credinţa se poate consolida sau poate să „învie” dacă este stimulată şi prin pârghii pe care saecolum-ul le decantează la un moment dat.
Să fim bine înţeleşi: nu pledăm pentru o virtualizare a bisericii sau a şcolii, nu suntem de acord cu o relativizare a vieţii parohiale, a practicii educaţionale, cu o dispariţie a concreteţii şi imediatităţii acestor experienţe. Vrem să sugerăm că, alături de ceea ce este, se iveşte încă ceva. „Virtualizarea” parohială sau şcolară se edifică, evident, după şi pe ceea ce se întâmplă concret în cadrele reale. Nu putem conta pe o formare a credinţei „pe cale virtuală”. Şi nici pe administrarea Sfintei Împărtăşanii „la distanţă” sau „on line”. Virtualizarea apare după un proces temeinic şi îndelung de „realizare” în biserică a credinţei şi conduitelor corespunzătoare sau de formare şi consolidare a acestora în spaţiul şcolar. Virtualizăm acele gesticulaţii care suportă acest proces, prin prelungiri fireşti a ceea ce deja a început, a prins contur, a devenit real. Căci dacă realitate nu e, nici virtualitatea nu poate să apară!
ATOR – lumina tinerilor din lumina lui Hristos
Suntem un grup de tineri entuziaşti, dinamici, plini de viaţă şi comunicativi care, de peste zece ani, am crescut cu vârsta în înţelepciune şi trăire, odată cu zidurile bisericii noastre din satul Chintinici (Roznov). La puţin timp după ce au început lucrările de construcţie, mai exact în anul 2004, părintele nostru paroh ne-a angrenat într-o multitudine de activităţi recreative: concursuri literar-artistice, religioase şi sportive, cântec şi joc popular, colinde, excursii şi drumeţii, pelerinaje la mănăstiri. Ne-am implicat în mod deosebit şi în activităţile pastoral-misionare, liturgice şi administrativ-bisericeşti ale parohiei.
Acum, privind retrospectiv, înţelegem că ne-am umplut timpul cu amintiri dintre cele mai frumoase, care încep să rodească bucurii şi emoţie sfântă în sufletele noastre.
Noi, prima generaţie de tineri credincioşi, crescută în umbra bisericii noastre, dorim să împărtăşim şi altora din experienţa noastră, să legăm noi prietenii, să petrecem timpul faţă către faţă cu cât mai mulţi copii din parohia noastră şi împrejurimi.
Ne dorim astfel ca trecutul amintirilor noastre să devină o mărturie a prezentului pentru tineri şi un îndemn spre viitor, pentru ca ATOR-ul să devină un mănunchi cât mai mare de lumini pe calea tinerilor de astăzi.
Echipa ATOR (tineri liceeni)
1. Horciu Dumitru (paraclisier)
2. Pântea Florin
3. Galu Alexandru
4. Teleucă Cristi
5. Todiraşcu Pavel
6 Todiraşcu Petru
7. Bran Raluca
8. Tapalagă Manuela
9. Ilie Sabina
10.Zănoagă Cosmina
Echipa ATOR (tineri liceeni)
1. Horciu Dumitru (paraclisier)
2. Pântea Florin
3. Galu Alexandru
4. Teleucă Cristi
5. Todiraşcu Pavel
6 Todiraşcu Petru
7. Bran Raluca
8. Tapalagă Manuela
9. Ilie Sabina
10.Zănoagă Cosmina
11.Balmuş Teona
12.Budurcă Mădălina
12.Budurcă Mădălina
