În fiecare an
credincioșii parohiei noastre aduc un prinos de rugăciune și osteneală la
sărbătoarea Izvorul Tămăduirii ce se desfășoară la izvorul din lunca râului
Bistrița. Oficierea aghesmei la izvor constituie o tradiţie bisericească veche
care devine vie an de an în sânul comunităţii noastre, prin râvna enoriașilor
dreptslăvitori creștini. Ea este în fapt o prelungire a sărbătorilor pascale,
un act de jertfă a credincioşilor, în semn de mulţumire pentru bunătatea lui
Dumnezeu. Agapa ce are loc la sfârşitul slujbei, sub forma unei mese
câmpeneşti, devine un moment de dăruire întru bucurie.
„Vinerea din
Săptămâna Mare urcăm drumul Golgotei cu Mântuitorul în osteneala rugăciunii și
a metaniilor, plângem Răstignirea Lui în slujba Prohodului, apoi purtăm trupul
Său răstignit (Sf. Aer) în jurul bisericii, semn că ne-am legat cu toții viața
de Bunul Dumnezeu, ne-am pus nădejdea în purtarea Sa de grijă mântuitoare. La
căpătâiul Crucii sabie trece prin inima Maicii Domnului ce-și plânge Fiul. Crucea
de viață făcătoare bate la porțile iadului. Minune: Sfânta Lumină dumnezeiască
irumpe pe fața întregului pământ. În noaptea Învierii purtăm lumini în mână, cu
sufletul curat, când clopotele sună, mărturisim cu toții: Hristos a înviat!
Credincioșii, făclii de credință, își dăruiesc unii altora lumina bucuriei,
iertării, milei și nădejdii… Și vine Cealaltă Vineri: izvor de tămăduire și
doctorie se pune pe rănile sufletului nostru. Maica Domnului devine izvor de
bucurie și binecuvântare, căci ea e noua Evă, prin care ni de deschide calea
mântuirii. Râuri de apă vie țâșnesc din coasta Mântuitorului. O altă minune ni
se vestește: e ploaia Sfântului Duh ce vine și sfințește întreaga creatură. Cu
toții devenim fii ai lui Dumnezeu prin stropirea și gustarea din sfințenia apei
binecuvântate, iar suferința și întristarea aproapelui nostru o alinăm prin
prinos de milostenie. Și dacă mai rămâne cineva întrebător, mirat sau îngândurat,
ne risipește temerile și ne încredințează pe deplin Apostolul Toma de prezența
lui Dumnezeu aici, în mijlocul nostru, prin mărturia sa: Domnul Meu și
Dumnezeul Meu!” (Pr. Paroh Vasile Iulian).
Hristos a înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.